adanc in radacina...cersesc dupa copilarie

someone told me long ago, there's calm before the storm,

i know..it's been comin' for some time.

When it's over,so they say, it'll rain a sunny day,

i know..shinin' down like water.

yesterday, and days before, sun is cold and rain is hard,

i know..been that way for all my time.

'Til forever, on it goes through the circle, fast ans slow,

I know..it can't stop, I wonder and i want to know, Have you ever seen the rain and loved...

ador piesa asta, nu ca alti peste un milion de people nu ar face-o. Singura diferenta e ca ....fiecare are motivele lui. Si ,ca o ironie, uitasem total de ea, am regasit-o din intamplare, plimbandu-ma cu ajutorul barcii mele, tastatura, pe internet. Am gasit un link cu trupa si asa am ajuns sa imi doresc sa merg din nou prin ploaie.

In urma cu cativa ani buni, eram acasa, unde mam nascut si mai locuiam la bloc. Cred ca aveam vre 13, hai 15 ani, oricum, eram in bucatarie cu prietena mea cea mai buna, la acea vreme, Bianca.(miss u).

" ne jucam de-a restaurantul?...

hai, eu eram chelnerul si tu erai femeia care vine la bar...

da, bine.

buna ziua!

Buna ziua, aceiasi masa?

da!

cu ce sa va servesc?

o cafea va rog.

Asteptati pe cineva?...

...

nu, pe nimeni(minte)

(mam pus sa fac "cafeaua'. Iau, parca o vad inca in fata mea.. iau cutia de cacao, scot 2 lingurite intro cescuta, pun zahar si putina apa calduta. Frec pana se face crema. Torn restul de apa peste, si gata, am facut cafea. Poftiti doamna, cafeaua dumneavoastra, doriti si lapte?

Vine ploaia, hai nu mergem afara, ai mai alergat vreodata prin ploaie?

Nu, hai sa mergem.

Ne luam in fuga slapii, era vara, inchid usa si intrun tropot de pasi si chicote galagioase, am coborat de la etajul 2 intro clipita afara. Ne-am oprit exact la iesirea din casa scarii, parca aveam o retinere, turna cu galeata, dar lin in acelasi timp...Fara sa mai apuc sa zic ceva Bia ma apuca de mana si ma trage dupa ea prin ploaie, nu era nimeni nimeni afara, urlam ca nebunele prin ploaie, am sarit prin fiecare baltoaca razand frenetic. Stii rasul ala, care daca te apuca nu mai poti sa scoti nici un cuvant chiar daca incerci din rasputeri, doamne, e atat de rar rasul ala....

Off ce dor imi e de copilarie.

E atat de dificil cu timpul asta....trebuie sa stii sa io iei putin inainte si sa te bucuri cand trebuie de astfel de momente, ca daca nu esti atent te ajunge din urma, ti le ia, si trece peste tine fara sa te intrebe daca esti sau nu pregatit sa mergi mai departe.

atat, pusi si adio 16.01.2010, pentru ca nu ne vom mai revedea niciodata.

poti avea totul....

Viaţa este o experienţă a sentimentelor. Simţim cu ajutorul inimii. Abia atunci când renunţăm la judecăţi şi etichetări şi ne deschidem inima, avem cu adevărat acces la frumuseţea, vivacitatea, minunea şi inspiraţia pe care viaţa ni le oferă.

prea mult `prea mult`

cine a inventat expresia ``ce nu stii nu te poate ranii`` a fost cel mai mare....idiot. E tocmai invers, vrei sa stii dar nu ai cum sa aflii si asta te macina pana la os. E simplu. In toate circumstantele, chiar si atunci cand nu iti dai seama si chiar zici `` nu vreau sa stiu`` sau `` mai bine nu aflu``, chiar si atunci, in secret, ne dorim sa stim, sa aflam, sa cunoastem......sa avem certitudinea, ``ma, mai astept sau ce naiba fac?``, ``(mai) merita?``, exista o alternativa, o cale de intoarcere `` ..........si chestia si mai interesanta e ca si dupa ce primim raspuns mai vrem, mai vrem de toate. E ciudat dar asa e... in viata mea. O sa ajung vreodata sa dau ochii cu tine si sa iti spun direct, fara ocolisuri, subantelesuri, care e situatia de fapt?.... ca de fapt asa suntem, vrem sa ni se spuna in fata, sa nu fim luati pe ocolite dar noi, noi ce facem? exact, ne e teama sa o spunem pe sleau, fara regrete, fara compromisuri, pur si simplu sa disecam tot, pana la cel mai mic amanunt, sa nu mai ramana nimic de exploatat...si totusi, mereu, chiar si in medicina, apare neprevazutul si apoi o luam de la capat ca in final sa fim constienti ca dupa 3 cafe fara lapte de fapte si sa ne mai si placa....

intre pura realitate si realitate

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Eu nu am fost creata pentru a fi fericita ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l ma tine in cursa, pana la sfarsit…

cine oare.....

huh, e foarte cald si ma apasa pe ceafa o greutate de o zi in plus trecuta....azi fara rost. De vreo 2 saptamani am inceput sa vorbesc cu mine ca la o alta persoana. Nu ca as fi nebuna sau ceva de genu doar ca imi e mai la indemana sa spun ce gandesc singurei persoane in care am cu adevarat incredere.
Mi cam somn si simt cum se scurge din mine sangele fertilitatii.....si m-a luat o caldura,degeaba...merg sa fac un dus, Vii?

cenusareasa nu exista

poate sunt lunatica, si poate unii m-ar considera puerila sa gadesc asa insa ma doare in cur ce cred altii despre ce cred eu.
alaltaieri miam dat seama ca cenusareasa nu exista si nici nu a existat vreodata, nici macar in mintea celui care a scris initial povestea nu exista asa cum ne-o descrie acesta. Poetul stia in adancul sau ca in realitate nici o cenusareasa din lume nu ajunge printesa. Asta e realitatea iar finalul nu va fi niciodata insotit de un bal pompos, un cal alb si pe langa astea si un print mai mai rupt din reviste.
Daca faci un bine vine de 2 ori rau inapoi...sau 3,4...in fine, ceea ce e si mai interesant este faptul ca daca faci rau sau esti rau sau iti place rau :) atunci....primesti bine inapoi.
E clar ca suntem pe dos, asta nu e o noutate insa nici chiar asa nesimtire pe fata.
Mi-a zis cineva in trecut ca oamenii normali au inima pe dreapta, am ras si atat. Astazi sunt de acord!

chestii

trei sferturi din oamenii de pe Terra, sunt sigura, daca ar fi intrebati ar spune ca ar schimba anumite lucruri in viata lor, unii mai putine, altii mai multe, unii regreta ca au facut anumite lucruri iar peste 4 milioane spun ca daca ar fi posibil, s-ar intoarce inapoi in timp pentru a indrepta greselile...
eu nu regret nimic din ce am facut ci doar ce nu am facut.

ce vreme, ciudata.
de fiecare data cand e asa, imi vine sa ies din birou, sa inchid si sa o iau la pas printre necunoscuti caci,asa cum am citit pe undeva zilele trecute, nu mai stiu exact unde, fiecare prieten a fost candva un necunoscut.

pa cititorule, pe mai incolo sau dincolo ;)

astazi mam gandit necontenit la tine, si nu asa cum o face o veche prietena ci cum o face o femeie...
stii,de multe mi te inchipui la tine in gradina, desi nu am fost niciodata la tine acasa si nici macar nu stiu daca ai asa ceva, in fine, esti la tine in gradina, stai turceste asa cum de multe ori am stat impreuna la taifasuri sau pe scari pe unde apucam, si tragi linistit din nelipsita ta tigara. Iti privesc ochii aruncati in departari si te aud suspinand. Un suspin, asa, de ce ar fi putut sa fie...
Tu nu ma vezi, caci mam ascuns in spate, nimeni nu ma vede ca te privesc, sau...hai sa recunosc, din cand in cand cate vreo pisica adormita si lingusitoare care vrea sa fie bagata in seama.



esti atat de diferit....si ceea ce ma deruteaza e ca nu stiu daca doar in imaginatia mea sau si in realitate......

cu gandul la tine...

pornesc de la chestia ce astazi ma facut sa ma indoiesc pentru prima data daca ceea ce credeam despre mine e chiar ceea ce cred despre mine.
mia zis cineva acum o vreme, ca daca intradevar cred in ceva acel ceva are mari sanse sa se materializeze, ei bine, o vreme chiar am mers pe principiul asta, daca ii pot zice principiu si in mintea mea chiar credeam cu tarie ca asa este, imi si ziceam uneori , ma da ce chestie, chiar functioneaza. Ei bine, cu cat a trecut vremea am ajuns la concluzia ca lucrurile nu stau chiar asa.
din contra, cu cat incerci mai mult sa iti convingi mintea, gandurile si chiar pe cei din jur ca ceea ce faci e ceea ce tiai dorit si ceea ce te multumeste, implineste daca pot sa spun asa, cu atat simt ca ma indepartez mai mult de la ceea ce imi doresc cu adevart pentru mine.

citesc ce am scris mai sus si parca ar fi un ghiveci....:))
ma opresc aici ca oricum vina e a ta.