take it all....away

cand este momentul sa ne oprim, stie cineva,imi spune cineva cand trebuie sa recunoastem ca am gresit, ca am spus ce nu trebuia, ca am facut ce nu trebuia facut, ca nu am ascultat de cine trebuie sa ascultam, ca am mincat ce nu e sanatos, ca ne-a batut inima mai tare pentru cineva care nu ar trebui sa bata, ca nu bate asa de tare precum am vrea pentru cine trebuie...
are fiecare un moment la fel, cineva dintro alta zona a lumii, departe departe de noi, se poate sa treaca in acelasi monent, in exact aceiasi clipa prin ce trece altcineva....care e probabilitatea ca o alta persoana, din o cu totul alta tara,continent sa gandeasca, sa simta, sa doreasca, sa viseze la ce visez eu acum.... sa isi puna aceleasi intrebari...
cu mult timp in urma, pe cand mai credeam inca in suflete pereche si iubire, dar iubire adevarata, cu tot ce implica ea, bucurii, daruire, compromis, surpriza, rasuflare taiata, vise cu ochii deschisi, 2 priviri in aceiasi directie, pe acea vreme stiam ca mai exista speranta. Dar, cu trecerea timpului si cu lipsa de rabdare caracteristica omului,am facut greseala de a trece cu vederea peste aceste lucruri marune dar foarte importante.
Am renuntat sa mai caut, am renuntat sa astept, am renuntat la iubire,surpriza, rasuflare taiata, vise cu ochii deschisi, 4 ochi privind in aceiasi directie, sa mai sper ca daca EU ma implic, daca arat ce imi doresc, daca dau tot voi primi tot, daca iubesc necondtionat primesc acelasi lucru innapoi. Am renuntat, acum pling la fiecare film de dragoste pe care il vad pentru ca ma vad pe mine si ce ar fi putut sa fie... acum m-a parasit si speranta si tot ce imi mai doresc este sa uit ca m-ai invatat toate aceste lucruri, sa uit ca eu iubesc si vreau sa fiu iubita cu toata fiinta, daruirea, sa uit ca pentru iubire nu exista limita, ca se incadreaza dincolo de rational, ca e nebuna, ca ea se vede din priviri, ca se simte din simple mingaieri si cuvinte... le dau oricui, numai sa scap, doare prea tare sa fi singur in doi...

and so now we begin
calling on the fortunate son
stand tall taking everything in
gliding with the feathers youve won
i cant live dreaming of a future alone
hold tight please dont let the memory go

you take my troubles away
you take my sirens away
you keep my sorrows at bay
take it all, take it all away

you take my running away
you take my battles away
you take my breath away
take it all, take it all away

old words when theres so much to tell
and i dont know when i'll be there again
in life, when youre driven away
will you recognize the one who returns
sweet one the beauty that you are in the dawn
dear love all i ask is that you hold on

you take my running away
you take my battles away
you take my breath away
take it all, take it all away

la indigo

Precum trenuri,
Lasam sa treaca zile precum fleacuri,
pe langa noi,
si toti
gonim fara oprire spre nicaieri,
in fiecare zi.
Nu mai pretuim ce-ar trebui sa pretuim,
gesturi,dezmierdari si soapte,
in schimb,
punem
valoare pe valori
uitand nimicurile importante...
in fiecare zi!

dragoste si poezie

Mergeam pe strada amandoi si ne tineam de mana
Si stelele erau cu noi
Si totul mergea struna.
Pe strada florile cantau si pasarile-n triluri,
Roiau in stoluri printre nori
Vestind a voie buna.
Tu mai oprit atunci din drum, si luandu-ma de mana,
Mi-ai spus ca viata ta sunt eu
Si ca nici cea mai apriga furtuna
Nu poate darama ce noi,
Construit-am impreuna.
Cu timpul, ploi si zile reci,
Ne-au impanzit trairea,
Si parca nici sarutul meu nu-ti mai aduce fericirea.
Merg singura pe drum acum,
Si strada e pustie,
De stele cerul nu e plin,
Doar sufletul de agonie.

afara-i frig si e innourat.........

Picuri de zapada cad ca nebunele peste tot
Si lucruri din care sa ies nu mai pot
si offuri,
sunt toate.
Secunde de ani de zile trecute, parca
Ma ajung din urma, si ma si depasesc.
E trecut de 9, si afara picuri de zapada cad peste toate.
Persoane cu felurite diferite preocupari,
Se pregatesc pentru urmatoarele urmari
Si lasa ziua de azi in urma, pentru totdeauna.

adanc in radacina...cersesc dupa copilarie

someone told me long ago, there's calm before the storm,

i know..it's been comin' for some time.

When it's over,so they say, it'll rain a sunny day,

i know..shinin' down like water.

yesterday, and days before, sun is cold and rain is hard,

i know..been that way for all my time.

'Til forever, on it goes through the circle, fast ans slow,

I know..it can't stop, I wonder and i want to know, Have you ever seen the rain and loved...

ador piesa asta, nu ca alti peste un milion de people nu ar face-o. Singura diferenta e ca ....fiecare are motivele lui. Si ,ca o ironie, uitasem total de ea, am regasit-o din intamplare, plimbandu-ma cu ajutorul barcii mele, tastatura, pe internet. Am gasit un link cu trupa si asa am ajuns sa imi doresc sa merg din nou prin ploaie.

In urma cu cativa ani buni, eram acasa, unde mam nascut si mai locuiam la bloc. Cred ca aveam vre 13, hai 15 ani, oricum, eram in bucatarie cu prietena mea cea mai buna, la acea vreme, Bianca.(miss u).

" ne jucam de-a restaurantul?...

hai, eu eram chelnerul si tu erai femeia care vine la bar...

da, bine.

buna ziua!

Buna ziua, aceiasi masa?

da!

cu ce sa va servesc?

o cafea va rog.

Asteptati pe cineva?...

...

nu, pe nimeni(minte)

(mam pus sa fac "cafeaua'. Iau, parca o vad inca in fata mea.. iau cutia de cacao, scot 2 lingurite intro cescuta, pun zahar si putina apa calduta. Frec pana se face crema. Torn restul de apa peste, si gata, am facut cafea. Poftiti doamna, cafeaua dumneavoastra, doriti si lapte?

Vine ploaia, hai nu mergem afara, ai mai alergat vreodata prin ploaie?

Nu, hai sa mergem.

Ne luam in fuga slapii, era vara, inchid usa si intrun tropot de pasi si chicote galagioase, am coborat de la etajul 2 intro clipita afara. Ne-am oprit exact la iesirea din casa scarii, parca aveam o retinere, turna cu galeata, dar lin in acelasi timp...Fara sa mai apuc sa zic ceva Bia ma apuca de mana si ma trage dupa ea prin ploaie, nu era nimeni nimeni afara, urlam ca nebunele prin ploaie, am sarit prin fiecare baltoaca razand frenetic. Stii rasul ala, care daca te apuca nu mai poti sa scoti nici un cuvant chiar daca incerci din rasputeri, doamne, e atat de rar rasul ala....

Off ce dor imi e de copilarie.

E atat de dificil cu timpul asta....trebuie sa stii sa io iei putin inainte si sa te bucuri cand trebuie de astfel de momente, ca daca nu esti atent te ajunge din urma, ti le ia, si trece peste tine fara sa te intrebe daca esti sau nu pregatit sa mergi mai departe.

atat, pusi si adio 16.01.2010, pentru ca nu ne vom mai revedea niciodata.

poti avea totul....

Viaţa este o experienţă a sentimentelor. Simţim cu ajutorul inimii. Abia atunci când renunţăm la judecăţi şi etichetări şi ne deschidem inima, avem cu adevărat acces la frumuseţea, vivacitatea, minunea şi inspiraţia pe care viaţa ni le oferă.

prea mult `prea mult`

cine a inventat expresia ``ce nu stii nu te poate ranii`` a fost cel mai mare....idiot. E tocmai invers, vrei sa stii dar nu ai cum sa aflii si asta te macina pana la os. E simplu. In toate circumstantele, chiar si atunci cand nu iti dai seama si chiar zici `` nu vreau sa stiu`` sau `` mai bine nu aflu``, chiar si atunci, in secret, ne dorim sa stim, sa aflam, sa cunoastem......sa avem certitudinea, ``ma, mai astept sau ce naiba fac?``, ``(mai) merita?``, exista o alternativa, o cale de intoarcere `` ..........si chestia si mai interesanta e ca si dupa ce primim raspuns mai vrem, mai vrem de toate. E ciudat dar asa e... in viata mea. O sa ajung vreodata sa dau ochii cu tine si sa iti spun direct, fara ocolisuri, subantelesuri, care e situatia de fapt?.... ca de fapt asa suntem, vrem sa ni se spuna in fata, sa nu fim luati pe ocolite dar noi, noi ce facem? exact, ne e teama sa o spunem pe sleau, fara regrete, fara compromisuri, pur si simplu sa disecam tot, pana la cel mai mic amanunt, sa nu mai ramana nimic de exploatat...si totusi, mereu, chiar si in medicina, apare neprevazutul si apoi o luam de la capat ca in final sa fim constienti ca dupa 3 cafe fara lapte de fapte si sa ne mai si placa....

intre pura realitate si realitate

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Eu nu am fost creata pentru a fi fericita ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l ma tine in cursa, pana la sfarsit…