someone told me long ago, there's calm before the storm,
i know..it's been comin' for some time.
When it's over,so they say, it'll rain a sunny day,
i know..shinin' down like water.
yesterday, and days before, sun is cold and rain is hard,
i know..been that way for all my time.
'Til forever, on it goes through the circle, fast ans slow,
I know..it can't stop, I wonder and i want to know, Have you ever seen the rain and loved...
ador piesa asta, nu ca alti peste un milion de people nu ar face-o. Singura diferenta e ca ....fiecare are motivele lui. Si ,ca o ironie, uitasem total de ea, am regasit-o din intamplare, plimbandu-ma cu ajutorul barcii mele, tastatura, pe internet. Am gasit un link cu trupa si asa am ajuns sa imi doresc sa merg din nou prin ploaie.
In urma cu cativa ani buni, eram acasa, unde mam nascut si mai locuiam la bloc. Cred ca aveam vre 13, hai 15 ani, oricum, eram in bucatarie cu prietena mea cea mai buna, la acea vreme, Bianca.(miss u).
" ne jucam de-a restaurantul?...
hai, eu eram chelnerul si tu erai femeia care vine la bar...
da, bine.
buna ziua!
Buna ziua, aceiasi masa?
da!
cu ce sa va servesc?
o cafea va rog.
Asteptati pe cineva?...
...
nu, pe nimeni(minte)
(mam pus sa fac "cafeaua'. Iau, parca o vad inca in fata mea.. iau cutia de cacao, scot 2 lingurite intro cescuta, pun zahar si putina apa calduta. Frec pana se face crema. Torn restul de apa peste, si gata, am facut cafea. Poftiti doamna, cafeaua dumneavoastra, doriti si lapte?
Vine ploaia, hai nu mergem afara, ai mai alergat vreodata prin ploaie?
Nu, hai sa mergem.
Ne luam in fuga slapii, era vara, inchid usa si intrun tropot de pasi si chicote galagioase, am coborat de la etajul 2 intro clipita afara. Ne-am oprit exact la iesirea din casa scarii, parca aveam o retinere, turna cu galeata, dar lin in acelasi timp...Fara sa mai apuc sa zic ceva Bia ma apuca de mana si ma trage dupa ea prin ploaie, nu era nimeni nimeni afara, urlam ca nebunele prin ploaie, am sarit prin fiecare baltoaca razand frenetic. Stii rasul ala, care daca te apuca nu mai poti sa scoti nici un cuvant chiar daca incerci din rasputeri, doamne, e atat de rar rasul ala....
Off ce dor imi e de copilarie.
E atat de dificil cu timpul asta....trebuie sa stii sa io iei putin inainte si sa te bucuri cand trebuie de astfel de momente, ca daca nu esti atent te ajunge din urma, ti le ia, si trece peste tine fara sa te intrebe daca esti sau nu pregatit sa mergi mai departe.
atat, pusi si adio 16.01.2010, pentru ca nu ne vom mai revedea niciodata.
